Se afișează postările cu eticheta perpetum. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta perpetum. Afișați toate postările

8 aug. 2012

Istoria camerelor foto digitale


Camerele foto digitale


În 1976, Fairchild lansa prima cameră comercială cu CCD, dar tot analogică, folosită de Procter & Gamble pentru inspectarea produselor. În anul următor a venit rândul celor de la Konica să lanseze C35-AF, prima cameră foto compactă cu autofocus, dar pe film. Însă 1981 urma să fie anul în care apărea prima cameră similară ca şi concept cu ce cunoaştem în ziua de azi. Sony Mavica(Magnetic Video Camera) era în esenţă o cameră analogică de captură video, dar ea salva imagini pe dischete de 2” numite Mavipack. O astfel de dischetă putea acomoda 50 de imagini cu rezoluţia de 570x490 (aproximativ 0.3 MP). Senzorul CCD avea dimensiunea de 10x12mm, o valoare ISO 200, iar timpul de expunere era fixat la 1/60 dintr-o secundă.

Vezi și






















 


Epoca analogică a continuat printre altele cu Canon RC-701lansată în 1986, dar care nu a reuşit sensibilizarea utilizatorului de rând. Preţurile de peste 20.000 $ puteau fi plătite doar de ziare sau agenţii de ştiri care doreau imagini „la cald” transmise rapid de corespondenţi. Printre alte dezavantaje semnificative se număra calitatea mult mai redusă decât în cazul filmului şi lipsa unor imprimante accesibile. Un alt moment notabil al epocii analogice poate fi considerat lansarea în 1988 a lui Canon Xapshot, prima cameră analogică pentru consumatori. Tot în aceeaşi perioadă merită amintită Nikon QV-1000C, o analogică cu aspect SLR care avea marele avantaj că înregistra pe dischete imagini la o calitate comparabilă cu filmulPreţul eraprohibitiv şi a fost produsă doar pentru presă într-un număr limitat de câteva sute de exemplare.
Era digitală
1988
Majoritatea sunt de părere că prima cameră digitală cu mediu de stocare detaşabil a fost Fuji DS-1P anunţată în 1988. Cardul de memorie dezvoltat împreună cu Toshiba avea 16 MB. A rămas însădoar anunţată pentru că nu a fost livrată nici în Statele Unite şi nici în Japonia. Acelaşi an a marcat stabilirea standardelor JPEG şi MPEG, precum şi apariţia primului program de manipulare fotoDigital Darkroom pentru calculatoarele Macintosh.
1990
Cei de la Logitech au avut şi ei părticica lor de istorie în domeniul camerelor foto digitale. În 1990apărea Model 1 produs de Dycam şi comercializat în unele ţări sub numele de Logitech Fotoman. Dispunea de un senzor CCDmemorie internă şi posibilitatea de a se conecta la calculatorpentru descărcarea imaginilor. Pe scena aplicaţiilor pentru editarea imaginilor apărea prima dintr-o serie binecunoscută: Adobe Photoshop 1.0.

1991
13.000 $ trebuia să plăteşti pentru Kodak DCS-100, o cameră foto hibridă din anumite puncte de vedere. Kodak a luat corpul aparatului cu film Nikon F3 şi i-a ataşat un senzor, impresionant pe atunci, de 1.3 MP. Preţul o recomanda doar jurnaliştilor. În acelaşi an apărea şi modelul următor,Kodak DCS-200 care lăuda ca fiind prima cameră cu harddisk încorporat. Rezoluţia de 1.54 MP are de aproape 4 ori mai mare decât cea camerelor analogice. Trebuie precizat că aceste camere foloseau un senzor color primitiv.


1994
Chiar şi Apple a încercat marea cu degetul în 1994, dar a apelat la Kodak pentru a-i produce cameraQuickTake 100. Aceasta se laudă cu titlul de prima cameră foto digitală color cu un preţ mai mic de 1.000 $. Senzorul avea o rezoluţie de 640x480 pixeli, iar memoria internă putea stoca doar8 poze.

1995
Casio QV-10 intra pe piaţă cu prima cameră cu ecran LCD, cotată la 1.000 $. Din nefericire, rezoluţia de 320x240 a pozelor era destul de modestă. Un alt dispozitiv de remarcat a fost Ricoh RDC-1 care putea înregistra filme. Aici trebuie să fim puţin maispecifici. Memoria de 24 MB a lui Ricoh RDC-1 permitea înregistrarea a 4 filme de 5 secundecu sunet. Modest, darrevoluţionar la acea vreme. O altă facilitate era ecranul LCD de 2.5” opţional.

1996
Canon PowerShot 600 îşi făcea apariţia într-un format familiar chiar şi pentru zilele noastre. Imaginile capturate cu ea aveau rezoluţia maximă de 832x608 pixeli. Dispunea de blitzbalans de alb automatocular şi ecran LCD. Stocarea pozelor se făcea pe un harddisk intern de 178 MB. Preţul se situa la 949 $. Să nu uităm şi de prima cameră care a folosit cardul de memorie CompactFlashKodak DC-25 lansată în acelaşi an.

1997
Bariera de 1 MP pentru camerele digitale orientate spre utilizatorii de rând a fost depăşită de Kodak DC120 Zoom. Cum sugerează şi numele, ea era dotată cu un obiectiv cu zoom optic 3x şiautofocus. Preţul situat sub pragul psihologic de 1.000 $ era de asemenea remarcabil.

1999
Apare Nikon D-1, DSLR-ul construit integral de Nikon. Printre facilităţile remarcabile ale sale se numără senzorul de 2.74 MP care ofera imagini la rezoluţia 2012x1324, preţul „accesibil” de 6.000 $ şi suportul de tip F pentru obiective de la aparatele cu film.

2003
Canon face un pas important prin lansarea lui EOS 300D sau Digital Rebel, primul DSLR cu un preţ de achiziţie mai mic de 1.000 USD. Cu el, Canon pătrunde serios pe piaţa consumatorilor. Modelul dispunea de un senzor de 6 MP şi este încă popular pe piaţa de camere profesionale second-hand.

Restul este istorie contemporană.
Sunt pretutindeni, sunt accesibile şi unele au depăşit pragul de 10 MP. Ba mai mult, unii au uitat că au existat şi camere cu film într-o epocă anterioară. Cu cele de azi poţi să faci fotografii până umpli cardul de memorie sau ţi se termină bateriile, limitele din trecut fiind cu mult depăşite. Unele ţise pierd prin buzunar, iar altele sunt cumpărate din considerente exclusiv estetice. Suntcamerele foto digitale şi au ajuns la maturitate. Mai mult decât atât, li s-a permis să preia controlul în unele cazuri, fiind programate să facă poza singure atunci când toată lumea zâmbeşte.
Nu ştiu dacă pot spune că duc dorul acelor vremuri în care trebuia să am grijă când fac poza pentru că aveam doar 24 sau 36 de poziţii la îndemână. Îmi amintesc că prea puţine poze erau mişcatedeoarece camera era ţinută în poziţia optimă atunci când te uitai prin ocular. Promisiunea de pe afiş„Pozele dumneavoastră într-o oră!” se transforma în „Veniţi mâine după ele ...” în timpul verii.Să te asiguri că fotografia nu este subexpusă sau dacă cineva a clipit, era un vis. Ca să nu mai vorbim de dimensiunea imaginii propriu-zise. Ca să faci zoom într-o fotografie de 10x15 cm îţi trebuia o lupă.
Preistoria
Totul este acum istorie deoarece NASA a dorit un sistem de navigaţie pentru astronauţii care vor vizita alte planete. Visau şi ei, dar nu în legătură cu navigaţia, ci cu planetele. Avem camere cu 160 de megapixeli, dar nu a trimis nimeni astronauţi mai departe de Lună. În 1961 apărea lucrarea„Navigaţie prin imagine mozaic pentru călătorii interplanetare” a lui Eugene F. Lally. În ea erau incluse elemente de design care prevesteau prima cameră digitală.

Istoria camerelor digitale începe însă cu camere analogice. Unii susţin că, în 1972, Texas Instruments ar fi schiţat o cameră analogică fără film, dar nu a construit-o. Prima încercare cunoscută de realizare a unui asemenea dispozitiv aparţine lui Steven Sasson, inginer la Eastman Kodak. La baza dispozitivului stătea un inovator chip CCD dezvoltat de Fairchild Semiconductor în 1973. Prototipul cântărea 3,6 kg, înregistra imagini pe casetă şi avea un senzor de 0.01 MP. În traducere liberă, imaginile aveau 10.000 de pixeli, adică o rezoluţie de 100x100. Înregistrarea primei imagini a durat 23 de secunde şi a avut loc în decembrie 1975. Jucăria lui Sasson nu a fost niciodată gândită pentru producţia de serie.
Daniel Ion - 22 mar 2008

24 mai 2012


În accepția modernă, un perpetuum mobile este un dispozitiv care își menține o mișcare ciclică permanentă încălcând legile de conservare acceptate, sau încălcând ireversibilitatea fenomenelor din natură, ireversibilitate de asemenea acceptată.
Se discută despre următoarele tipuri de perpetuum mobile:

Vezi și

  1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

  2. Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

  3. Scara de valori a societății romanești 

  4. Europa privită din viitor

  5. Hrana vie

  6. Planurile in derulare sunt o munca in progres,  veche de sute de ani  

  7. Destinatii uimitoare pe glob

  8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

  9. Primarul care nu frură

  10. Duda a pus mâna pe Casa Regală

  11. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

  12. Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

  13. O Nouă Republică

  14.    A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

  15. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

  16. Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

  17. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

  18. Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

  19. Fii propriul tău nutriționist

  20. Maya ramane o civilizatie misterioasa

  21. Slăbești daca esti motivat

  22. Serbet de ciocolata

  23. Set medical Covid necesar acasă

  24. Medicament retras - folosit în diabet

  25. Brexit-ul - Spaima Europei

  26. Virusul Misterios

  27. Inamicul numărul unu al acumulatorilor 

  28. Sistemele solare - apă caldă

  29. Economisirea energiei electrice

  30.  Hoțul de cărți

  31. Aparitia starii de insolventa

  32. TRUMP ESTE PRESEDINTE

  33. Microbii din organismul uman

  34. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.  Și fără comentarii. 

  35. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

  36. Masca ce omoară virusul     O veste de Covid  

  37. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil  

  38. Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici

  • Istoricul mașinilor cu mișcare perpetuă se confundă cu istoria fizicii. Încercările de a realiza o astfel de mașină au dus la dezvoltarea cunoștințelor științifice.
    • În jurul anului 500 î.Hr. filozoful grec Anaxagora afirmă că din nimic nu se obține nimic, și nimic nu poate fi anihilat.
    • În jurul anului 300 î.Hr. filozoful grec Aristotel afirmă că natura are oroare de vid, concept care a dus la stagnarea științifică timp de aproape 2000 de ani.
    • În jurul anului 1100 astronomul și matematicianul indian Bhāskara II descrie un perpetuum mobile format dintr-o roata cu spițe umplute cu mercur.
    • În anul 1235 meșterul francez Villard de Honnecourt descrie un perpetuum mobile format dintr-o roată dezechilibrată, cu șapte ciocane articulate.
    • În 1269 Pierre de Maricourt (Petrus Peregrinus) descrie un perpetuum mobile care se baza pe acțiunea unui magnet natural.
    • În jurul anului 1480 italianul Francisco di Giorgio descrie câteva mecanisme hidraulice cu circuit închis al apei.
    • În 1480 Leonardo da Vinci face câteva schițe despre roata dezechilibrată și șurubul de apă al lui Arhimede. În jurul anului 1490 Leonardo da Vinci explică momentele forțelor la o roată cu greutăți și demonstrează imposibilitatea mișcării spontane a unei astfel de roți.
    • În 1562 iezuitul german Johannes Taisnierus (Johann Tausner) descrie un perpetuum mobile format dintr-o rampă, un magnet și o bilă de fier.
    • În 1586 olandezul Simon Stevin demonstrează imposibilitatea funcționării unui perpetuum mobile bazat pe planuri înclinate.
    • În 1640 matematicianul René Descartes afirmă că „în natură, suma cantităților tuturor tipurilor de materie și a vitezelor lor este constantă”. Confuzia dintre energie și putere conduce la dispute.
    • În 1645 A. Martin inventează un ceas hidraulic acționat prin capilaritate.
    • În 1648 englezul John Wilkins explică de ce nu funcționează mașina lui Taisnierus.
    • În 1660 matematicianul, fizicianul și astronomul olandez Christian Huygens stabilește legile conservării momentului cinetic al corpurilor în rotație.
    • În 1685 Robert Boyle descrie un perpetuum mobile chimic. Se presupune că ar fi observat o reacție chimică oscilantă.
    • În 1685 Denis Papin propune un perpetuum mobile care violează echilibrul lichidelor în tuburi comunicante.
    • În 1686 Gottfried Wilhelm Leibniz relevă erorile lui Descartes și definește energia potențială drept produsul forței și a înălțimii.
    • În 1712 Johann Ernst Elias Bessler, zis Orffyreus prezintă în Germania prima sa mașină cu mișcare continuă. Primește bani pentru a construi alte mașini și scrie o carte, Perpetuum Mobile Triumphans. Descrierea mașinii îi este trimisă lui Isaac Newton, care însă nu răspunde. Frauda este descoperită în 1727.
    • În 1742 Johann Bernoulli senior descrie un mecanism bazat pe osmoza dintre două lichide.
    • În 1750 Pierre Jaquet Droz construiește un ceas cu un mecanism cu lamă bimetalică acționată de variațiile de temperatură ale mediului ambiant.
    • În 1751 Louis Antoine LePlat construiește un ceas tras de un mecanism acționat de vânt.
    • În 1763 Andrew Doswill construiește un dispozitiv cu un rotor de fier care se rotește într-un câmp magnetic staționar.
    • În 1775 la sugestia lui Pierre Simon LaplaceAcademia Franceză de Științe publică în analele sale un text care începe cu:Construcția unei mașini cu mișcare perpetuă este absolut imposibilă. De atunci, Academia refuză examinarea oricărui dispozitiv care se pretinde a fi un perpetuum mobile.
    • În 1775 englezul Coxe construiește un ceas acționat de recipiente cu mercur deplasat de presiunea barometrică.
    • În 1815 un oarecare Ramis în München prezintă un dispozitiv electrostatic cu mișcare perpetuă, acționat de fapt de pile galvanice Zamboni.
    • În 1827 William Congreve, ofițer, savant și ceasornicar propune un perpetuum mobile acționat prin capilaritatea unor bureți scufundați într-un lichid.
    • În jurul anului 1815 elvețianul David Robert Geiser construiește un ceas perpetuu, frauda fiind descoperită după moartea sa.
    • În 1843 James Prescott Joule determină echivalentul mecanic al caloriei și a altor forme de energie.
    • În 1848 Hermann von Helmholtz formulează principiul conservării energiei.
    • În jurul anului 1880 Ludwig Boltzmann interpretează căldura drept un fenomen mecanic, care poate fi descris prin metode statistice.
    • În 1872 John Worell Keely prezintă un dispozitiv oscilant care ar scoate energie din eter. După moartea sa, în 1898 se descoperă că dispozitivul era acționat cu aer comprimat.
    • În 1880 James Clerk Maxwell descrie experimentul mental al Demonului Maxwellian.
    • În 1880 Rudolf Clausius formulează primele două legi ale termodinamicii în forma cunoscută astăzi.
    • În jurul anului 1900 biroul de patente german refuză cca. 320 de cereri de brevete pentru mașini cu mișcare perpetuă.
    • În 1903 John William Strutt, (Lord Rayleigh) construiește un ceas cu radiu, a cărei funcționare a fost explicată doar prin teoria relativității a lui Albert Einstein.
    • În 1910 Walther Nernst formulează a treia lege a termodinamicii, lege reformulată ulterior de Max Planck.
    • În 1955 rusul Belousov descoperă o reacție chimică oscilantă, care pare a contrazice principiul al doilea al termodinamicii. Cercetările sunt continuate în 1968 de Jabotinski.
    • În 1995 Aldo Costa depune o cerere de brevet pentru o roată cu mișcare perpetuă gravitațională, obținută prin „unificarea mecanicilor clasică și cuantică”.
    • În 2003 Mihail Smeretcianski obține un brevet francez pentru o mașină de tip perpetuum mobile, bazată pe flotabilitate.
Motor perpetuum mobile, soluţia unor australieni la criza energetică
Fizica ne învaţă că nu se poate construi un perpetuum mobile, o maşină care să producă mai multă energie decât consumă, şi totuşi doi australieni susţin că au asamblat aşa ceva. Nu este vorba de un sistem care doar poate funcţiona la nesfârşit deoarece produce destulă energie pentru a-şi întreţine mişcarea, ci unul care poate fi folosit pentru a obţine energie. Conform spuselor celor doi inventatori, motorul lor foloseşte magneţi şi poate produce de cinci ori mai multă energie decât consumă. Nu putem decât să ne arătăm uimiţi de ceea ce susţin cei doi, pentru că această înseamnă că s-a descoperit o modalitate de a crea energie dintr-o cantitate iniţială foarte mică.
Din păcate, reportajul televiziunii SkyNews ne prezintă de fapt un caz clasic de invenţie care nu a părăsit laboratorul. Deşi inventatorii spun că mai mulţi experţi au văzut motorul şi au recunoscut că au de-a face cu ceva revoluţionar, nu există încă vreun test independent care să confirme afirmaţiile lor. Energia electrică generată de o astfel de unitate poate ajunge la 24 de kW pe zi, de-ajuns pentru nevoile unei case. Dacă ar intra în producţie, costul ei ar fi de aproximativ 5.000 $.
Motor perpetuum mobile, soluţia unor australieni la criza energetică
Cum era de aşteptat, mai mulţi investitori s-au grăbit să-şi ofere suportul financiar pentru producerea maşinii care ar fi in stare să genereze energie electrică gratuită. Conform inventatorilor, ea ar putea fi disponibilă anul viitor. Deşi sperăm din tot sufletul că ceea ce ne este prezentat în acest clip este real, nu putem să nu fim circumspecţi în legătură cu un lucru ce ar putea obliga fizicienii să rescrie manualeleşi companii precum Electrica S.A. să ajungă faliment.

Artificial Intelligence in Politics

Partidul Sintetic În Danemarca sunt în prezent 230 de micro-partide.    Partidul Sintetic din Danemarca   a apărut după ce un soft de inteli...